TVR…. ignorată e….

          De două zile, online-ul e plin de opinii pro şi contra întâmplărilor ce au în centru situaţia Antenelor. Nu doar atât. Senatorii României au reacţionat rapid, indignaţi de „atacul” la libertatea de exprimare, cerându-i premierului să vină la raport.

         Nu despre amestecul puterilor în stat, că despre separaţie nu poate fi vorba, nu despre manifestările emoţionale, că despre profesionalism nu am încă opinia formată, nu despre acestea doresc să vorbesc. Ci despre un comportament total diferit, într-o situaţie a cărei rezolvare intră, practic, în atribuţiile stabilite prin lege ale aceluiaşi Parlament: situaţia Televiziunii Publice.

        Ştiu, este complicat. Dar, totodată, simplu. E complicat pentru că trebuie luată o decizie importantă ce vizează soarta unei instituţii publice, este nevoie de evaluări, calcule, argumente, planuri etc. Este simplu pentru că există o lege în baza căreia TVR funcţionează. Aceasta stabileşte că Parlamentul României este „patronul” Televiziunii Publice. El este în măsură să acţioneze atunci când constată că lucrurile nu merg cum trebuie la Televiziunea Publică, atunci când află că există pierderi uriaşe, derapaje etc. A fost chiar sesizat. Răspunsul: ignore!

        Aş putea face o analogie cu situaţia colegilor de la Antene care- după spusele lor- au fost ignoraţi 1 an şi 4 luni de Ministerul de Finanţe. Televiziunea Română este ignorată de ani de zile de către instituţiile care sunt în măsură să ia o decizie în ceea ce o priveşte.

         În aceste condiţii, TVR pierde teren: pierde în imagine, pierde în audienţe, apoi este acuzată de aceste pierderi. Primii care sancţionează televiziunea sunt telespectatorii, care nu au nicio vina şi care au dreptul de acces la o televiziune publică profesionistă, echidistantă, o televiziune care se adresează tuturor, nu doar anumitor categorii de vârstă ori interese.

        Şi uite-aşa, ne învârtim într-un cerc vicios în care efectul devine cauza altor efecte dezastruoase pentru TVR, iar angajatii sunt cei mai vulnerabili. E drept, trebuie să recunoaştem, TVR nu a lansat o campanie de imagine precum colegii din privat pentru că funcţionează după o lege care ii stabileşte direcţiile, pentru că trebuie să păstreze un echilibru, iar problemele instituţiei nu se rezolvă…. „la televizor”.

       Nu este cazul, din punctul meu de vedere, să facem comparaţii între cele două tipuri de instituţii pentru că nu funcţionează în baza aceleiaşi legi. Pe de altă parte, fiecare se foloseşte de pârghiile de care dispune şi pe care le consideră eficiente în rezolvarea problemelor cu care se confruntă. Ceea ce am vrut să evidenţiez este modul diferit în care instituţiile statului au acţionat în cele două cazuri. Doar atât.

       Înţeleg că până săptămâna viitoare cineva se va apleca şi asupra problemelor Televiziunii Publice; au solicitat acest lucru, în repetate rânduri, şi managementul, şi angajaţii, prin sindicatul reprezentativ. Nu ştiu care este soluţia prin care TVR ar putea ieşi la liman şi chiar daca aş şti, nu ar ajuta la nimic.

        Sunt doar o voce dintre multele care contează prea puţin, dar care a ales să se facă auzită. E grav şi trist ceea ce (nu) se întâmplă. Sunt 2500 de oameni care aşteaptă „o minune”. Sunt 2500 de angajaţi- cu bune şi mai puţin bune- care vor răspunde pentru nişte decizii luate de alţii.

  NU ignoraţi Televiziunea Publică!

Reclame